Elena Iulia Opriţa
„Voi toţi, ce-aţi plâns în întuneric,
şi nimeni nu v-a mângâiat
Din lunga voastră-ngenunchere
Sculaţi…Christos a Înviat!” (Alexandru Vlahuţă)
Ne aflăm în Săptămâna Patimilor sau Săptămâna Mare care, pentru noi creştinii, reprezintă o perioadă de tristeţe, dar şi de bucurie, de pocăinţă şi de nădejde în Învierea Mântuitorului. În această săptămână retrăim amintirea plină de dramatism a patimilor lui Iisus Hristos care lasă să se întrevadă bucuria şi Lumina Învierii.
Săptămâna Patimilor ne pregăteşte sufletul pentru întâmpinarea celei mai mari sărbători creştine Învierea Mântuitorului Iisus Hristos sau Sfintele Paşti.
Învierea Domnului este adevărul suprem şi temelia credinţei noastre creştine. „Dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este credinţa voastră, sunteţi încă în păcatele voastre” (I Epistolă către Corinteni a Sfântul Apostol Pavel, 15, 17).
…Iar după ce a sfârşit toate aceste cuvinte, a zis Iisus către ucenicii Săi: Ştiţi că peste două zile vor fi Paştile şi Fiul Omului va fi dat să fie răstignit” (Sfânta Evanghelie după Matei 26, 1-2).
Termenul de „Paşti” are în limba română numai forma de plural pentru exprimarea corectă a multiplelor lui sensuri, din limba ebraică biblică: „Chag ha’Ppesách” = „Sărbătoarea trecerii” sau „Ppesachim” = „a trecerilor” (de la pesách = trecere). În aramaică, dialectul postexilic (vorbit şi de Iisus), există termenul peschá, care definea sărbătoarea iudaică târzie a Paştilor, cu ceremonialul ei calendaristic.
În acest context, utilizarea termenului de „Paşte” este incorectă şi reprezintă o eroare de exprimare în pronunţarea denumirii biblice a celui mai mare praznic al creştinismului Sfintele Paşti sau Învierea Domnului (Protopop dr. Ioan Bude, 2012).
Sfintele Paşti înseamnă trecerea de la moarte la viaţă şi eliberarea din robia păcatului şi a morţii adusă de Iisus Hristos prin Învierea Sa din morţi.
Cea dintâi reglementare oficială a datei sărbătoririi Sfintelor Paşti a formulat-o Sinodul I ecumenic de la Niceea, din anul 325 şi această hotărăre a rămas normativă până astăzi: (a) serbarea Paştilor se va face întotdeauna numai în zi de Duminică; (b) această Duminică trebuie să fie cea care urmează imediat după luma plină după echinocţiul de primăvară; (c) atunci când sărbătoarea Paştilor creştine coincide cu data sărbătorii iudaice, se va amâna cu o săptămână, serbându-se în Duminica următoare. De asemenea, Sfintele Paşti ortodoxe se serbează mereu după cele catolice, diferenţa mergând şi până la o lună. Conform acestei hotărâri, Paştile urmează să cadă într-un interval de 35 de zile, cuprinse între 22 martie şi 25 aprilie (Necula, 1992).
Iisus spunea: „Dacă nu muriţi, nu veţi trăi”. Noţiunea de înviere este legată de cea de moarte. Atît timp cât grăuntele nu moare, el se opune manifestării acestei puteri a vieţii îngropate în el. În om trebuie să moară natura sa inferioară pentru a lăsa loc spiritului, acest principiu divin care găseşte atunci posibilitatea să se elibereze pentru a acţiona şi a transforma totul.
Un grăunte care a fost sădit în pământ este comparabil cu o creatură depusă într-un mormânt. Iar atunci cînd Îngerul căldurii vine, el îl trezeşte, îl mângâie şi îi spune: „Ieşi acum din acest mormânt!” Şi iată că această viaţă începe să se însufleţească: o mică tijă iese din pământ dând naştere unei mlădiţe care va deveni într-o bună zi un arbore uriaş. Aceasta e învierea. Dar pentru a învia trebuie să deschizi mormântul şi numai căldura deschide mormintele. Căldura înseamnă iubirea (Aivanhov, 2009).
Învierea lui Hristos este începutul învierii noastre. Cu fiecare înviereputem deveni mai buni, mai curajoşi şi răbdători, mai autentici, mai plini de iubire şi mai întăriţi în credinţă.
„Avem cinci daruri ale Învierii şi anume bucuria, ne-temerea sau curajul, pacea, binecuvântarea şi, pe lângă acestea avem şi iertarea păcatelor. Toate acestea sunt însemnate pentru noi şi le avem în vedere pentru noi, pentru viaţa noastră, pentru credinţa noastră, pentru ai noştri, pentru cei apropiaţi de noi…” (Arhimandrit Teofil Părăian, 2011).
Să petrecem alături de cei dragi acest praznic frumos şi luminat, Învierea Domnului şi cântând împreună: „Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte calcând, şi celor din morminte viaţă dăruindu-le”, să trăim bucuria întâlnirii cu Hristos cel Înviat!
Bibliografie:
1. Aivanhov O.M., Crăciunul şi Paştele în tradiţia iniţiatică, Editura Prosveta, Bucureşti, 2009.
2. Biblia sau Sfânta Scriptură, Sfânta Evanghelie după Matei 26, 1-2; I Epistolă către Corinteni a Sfântul Apostol Pavel, 15, 17, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă Bucureşti, 2008.
3. Bude I., protopop dr., Nu „Paşte”, ci „Paşti”!, http://www.crestinortodox.ro, 2012.
4. Necula N.D., preot prof dr., Biserică şi cult pe înţelesul tuturor, Editura EUROPRTENER Bucureşti, 1992.
5. Părăian T., arhimandrit, Darurile Învierii, Gânduri care duc spre Lumină, Editura ASAB Bucureşti, 2011.
