Elena Iulia Opriţa
“A învăţa să mergi te eliberează. A învăţa să dansezi însă, îţi dă cea mai mare libertate: de a exprima cine eşti cu întregul tău corp.” (Rabindranath Tagore)
Dansul! Bucurie, emoţie, senzualitate!
Cui nu-i place să danseze? Dansul este una dintre cele mai libere şi pure forme de exprimare a libertăţii, bucuriei, iubirii. Câţi dintre noi nu ne-am bucurat dansând alături de prieteni într-un club sau la petreceri, n-am privit iubirea împărtăşită în dansul mirilor sau nu ne-am onorat creaţia populară prinzându-ne într-o horă sau sârbă?
Întotdeauna mi-a plăcut să dansez, dar de câţiva ani am adus în viaţa mea dansul ca mijloc de relaxare, instrument terapeutic şi modalitate de exprimare a emoţiilor (pozitive şi negative).
La începutul vremurilor, dansul era un ritual prin care, în majoritatea civilizaţiilor, cei care dansau îşi arătau supunerea şi adoraţia faţă de zeităţile cărora le erau închinate acele mişcări. Prin mişcări coordonate cu un ritm se exprimau sentimente dintre cele mai variate, de la tristeţe la veselie, de la furie, gelozie, la iubire şi extaz. La indienii antici, dansul însemna geometria ideală a formei, îngemănarea artelor, dar în acelaşi timp dinamism. Shiva, simbolul mitologiei hinduse era Prinţul suprem al dansului. El dansa tot timpul (108 stiluri inventate), dansul lui simbolizând forţa creatoare a naturii.
Dansul este o manieră non-verbală care facilitează exprimarea unei mari varietăţi de emoţii. O serie de cercetători au studiat exprimarea emoţiilor în dans, dintre care câteva studii s-au concentrat pe relaţia dintre emoţii şi caracteristicile mişcărilor. S-a demonstrat că execuţia elementelor motrice care caracterizează miscările intensifică fiecare dintre emoţiile de bază: furie, frică, bucurie, tristeţe. De exemplu, bucuria, furia, frica determină modificări frecvente de tempo, iar mâhnirea şi frica determină mişcări mult mai contractate decât în cazul bucuriei (Van Dyck et al., 2013). Cu toate acestea, când este vorba de mişcările întregului corp, diferiţi oameni sau chiar aceeaşi persoană, în diferite ocazii sau în anumite circumstanţe, pot exprima aceeaşi emoţie într-o varietate de mişcări şi acţiuni, utilizând mai multe părţi ale corpului.
Această varietate de opţiuni motrice disponibile pentru iniţierea şi stimularea fiecărei emoţii specifice ridică două întrebări: (1) Legat de utilizarea mişcărilor pentru reglarea emoţiilor, cum ştim care mişcări corporale specifice sunt asociate cu fiecare emoţie? (2) Cum putem determina şi personaliza cele mai eficiente mişcări pentru fiecare individ ce pot fi efectuate în scopul de a spori sau micşora fiecare emoţie? O posibilă soluţie la aceste întrebări ar fi identificarea caracteristicilor comune mişcărilor care sporesc o anumită emoţie şi adoptarea acestor caracteristici motrice în mişcările noastre zilnice când ne propunem să intensificăm emoţia corespunzătoare sau evitarea, în mod conştient, acelor calităţi motrice când ne propunem să reducem sentimentul asociat (Shafir et al., 2016).
Chodorow (1995) discută despre emoţiile fundamentale (bazice, primare) şi conexiunea lor cu corpul şi psihicul. Ea afirmă: „emoţiile motivează şi formează modul în care noi ne mişcăm. O emoţie este dintr-o dată somatică şi psihică. În adâncimile inconstientului, se află emoţiile care mediază între tărâmurile corpului şi psihicului, instict şi spirit.
Oamenii de ştiinţă s-au gândit puţin la efectele neurologice ale dansului până relativ recent, atunci când cercetatorii au început să investigheze coordonare mentală complexă pe care o necesită dansul. Într-un articol din 2008 în revista Scientific American, un neurolog de la Universitatea Columbia postula că sincronizarea muzică şi mişcare-dans, în esenţă, constituie un „joc dublu al plăcerii.” Muzica stimulează centrele de recompensă ale creierului, în timp ce dansul activează circuitele sale senzoriale şi motorii.
Studiile care utilizează imagistica PET (Positron Emission Tomography) au identificat regiuni ale creierului care contribuie la învăţarea dansului şi performanţă. Aceste regiuni includ cortexul motor, cortexul somatosenzorial, ganglionii bazali şi cerebelul. Cortexul motor este implicat în planificarea, controlul şi executarea mişcării voluntare. Cortexul somatosenzorial, situată în zona de mijloc a creierului, este responsabil pentru controlul motric şi, de asemenea, joacă un rol important în coordonarea ochi-mână. Ganglionii bazali, un grup de structuri profunde în creier, lucrează cu alte regiuni ale creierului pentru a coordona mişcare lină, în timp ce cerebelul integrează impulsurile de la creier şi măduva spinarii şi ajută la planificarea acţiunilor motorii, fine şi complexe.
În timp ce unele studii de imagistică au arătat ce regiuni ale creierului sunt activate de dans, alţii au explorat modul în care elementele fizice şi expresive de dans modifică funcţionarea creierului. De exemplu, o mare parte din cercetarea privind beneficiile activităţii fizice asociate cu dansul se leagă cu cele obţinute prin exerciţii fizice, beneficii care variază de la îmbunătăţirea memoriei la conexiuni neuronale consolidate. Alte studii arată că dansul reduce stresul, creşte nivelurile hormonului fericirii – serotonina şi ajută la dezvoltarea de conexiuni neuronale noi, în special în regiunile în funcţia executivă, memoria de lungă durată şi recunoaştere spaţială.
Este foarte interesant şi nu întâmplător că am început să scriu acest articol în seara de 23 Iunie când va urma o noapte magică, Noaptea de Sânziene, cand aceste zâne …dansează…
Jung spunea că: „Simbolurile sinelui apar în adâncurile corpului”. Aşa că…..Lăsaţi-vă corpul să danseze şi astfel veţi avea acces la sufletul vostru!
Referinţe bibliografice
1. Dancing and the Brain, http://neuro.hms.harvard.edu/harvard-mahoney-neuroscience-institute/brain-newsletter/and-brain-series/dancing-and-brain
2. Dansul – ca terapie de vindecare a sufletului, http://luminarasaritului.wordpress.com/tag/dansul-terapeutic/
3. Jung, C.G. , 1940/1959, The Psychology of the Child Archetype, Collected Works 9, part 1, pp. 151-181, para. 291, p. 173, New York: Bollingen Foundation/Pantheon Books Inc.
4. Shafir T. et al., 2016, Emotion Regulation through Movement: Unique sets of Movement Characteristics are Associated with and Enhance Basic Emotions, Frontiers in Psychology 6:2030.
5. Van Dyck E. et al., 2013, Expressing Induced Emotions Through free Dance Movement, J Nonverbal Behav 37(3):175-190.
6. Winters A.F., 2008, Emotion, Embodiment and Mirror Neurons in Dance-Movement Therapy: A Connections Across Disciplines, Am J Dance Ther 30:84-105.
