Dr. James R. Doty, In atelierul de magie, Lifestyle Publishing, Grup Editorial TREI, Bucuresti, 2018
„Cu totii avem in spatiul nostru launtric un mic atelier de magie, un loc al calmului si al frumusetii, la care ne putem intoarce ori de cate ori simtim nevoia…nu trebuie decat sa deschidem usa si sa intram” – Arianna Huffington (Coperta 2).
Profesor la Facultatea de Neurochirurgie din cadrul Universitatii Stanford si Director al Centrului de cercetari si educatie in materie de compasiune si altruism, Dr. James R. Doty descrie, printr-o combinatie de memorii si explorare, povestea unui copil de 11 ani care doreste sa devina medic si „calatoria unui neurochirurg pentru a descoperi enigmele creierului si secretele inimii”.
Un copil de 11 ani invata cum sa-si relaxeze corpul concentrandu-se pe respiratie, cum sa-si „imblanzeasca mintea”, cum sa foloseasca o mantra, despre deschiderea inimii (iubirea neconditionata) si clarificarea intentiei pentru realizarea dorintelor pentru ca trebuia sa depaseasca situatiile grele, sa-si asume responabilitatile unui adult si „sa fie tare”.
„…eram tot ingrijorat in legatura cu scoala, cu mama si cu tatal meu sau cu faptul ca era posibil sa fin evacuati la 1 septembrie, cand trebuia sa platim chiria. Lucrurile nu stateau prea bine acasa. Mama parea sa devina din ce in ce mai deprimata. Tatal isi pierduse cel mai recent loc de munca deoarece intrase intr-o perioada de baut in exces…Si mai eram ingrijorat in legatura cu fratele meu mai mare, care o sa se duca in camera noastra si o sa planga. Eu nu puteam sa plang. Eram cel care trebuia sa fie tare…” (Capitolul 5 – Trei dorinte, pag. 87).
Intr-o etapa timpurie a adolescentei, Jim invata ca „experienta suferintei poate fi un dar daca inveti ceva din ea (Capitolul 4 – Dureri in crestere, pag. 83)… Crestem prin suferinta. Crestem prin situatii dificile. De aceea trebuie sa te ocupi de fiecare situatie grea din viata ta (Capitolul 4 – Dureri in crestere, pag. 75)… Dar, cand cauzezi inutil durere si suferinta, nu doar tie, ci si celorlalti, asta nu te innobileaza si nici nu e corect fata de cei care fac drumul impreuna cu tine (Capitolul 4 – Dureri in crestere, pag. 83).
La nastere, regiunile superioare ale creierului (sistemul limbic si cortexul cerebral) sunt primitive, dar in timp experienta si mediul inconjurator le definitiveaza. „Aceasta perfectionare si modelare a partilor superioare ale creierului prin intermediul experientelor nu se incheie niciodata – creierul nu iese la pensie – pentru ca fiecare experienta conteaza” (Capitolul 7 – Inacceptabil, pag. 119).
Incepand cu perioada liceului, tanarul Jim se concentraza pe ideea de a demonstra ce diferit este de familia lui. Chiar daca era sarac, cu un tata alcoolic, el nu era „defect”. „Eu nu eram tatal meu, mama mea, fratele sau sora. Eu eram eu. Actiunile lor nu erau ale mele” (Capitolul 6 – Solicita-te, pag. 113).
Experienta si practica de neurochirurg a Dr. Doty este bogata si remarcabil descrisa, demonstrand curajul si puterea dorintei unui copil de a-si indeplini visul de a deveni medic si aratand „puterea compasiunii care vindeca nu doar propriile rani ale inimii, ci si inimile celor din jurul nostru”.
