Cand ne casatorim traim cu sentimentul ca va dura pana la adanci batraneti. Pentru unii dintre noi dureaza, pentru altii nu. Uneori, din diverse motive, relatia nu decurge asa cum ne dorim, se distruge lent si constant in timp, iar in final se ajunge la separarea respectiv, divortul partenerilor.
„Esenta existentei umane include intrarea in relatii de atasament” (Ruppert, 2012). Prin intermediul experientelor emotionale stabilim atasamente, iar forta sentimentelor dintre doua persoane face dificila parasirea unei relatii de atasament (Ruppert, 2012).
Divortul este o experienta traumatica pentru cei implicati. Trauma separarii determina reactii variabile la diferite persoane incluzand depresia, anxietatea, furie, panica, lipsa de speranta, teama de necunoscut, abuz de substante si, in situatii limita, suicid. Astfel, divortul reprezinta al doilea factor de stres, locul intai fiind reprezentat de decesul persoanei iubite.
Everet si Everet (2008) descriu 14 etape ale separarii, divortului si refacerii vietii (recasatoririi), in situatiile in care vorbim de asa-numitul „divort sanatos”, cand cuplul decide sa se separe intr-o maniera constructiva si colaborativa, importanta atat pentru membrii cuplului , cat si pentru copii acestuia:
- Norii indoielii: semnele prevestitoare initiale ale degradarii treptate a casniciei.
- Umarul rece: o varietate de comportamente distante din cauza nemultumirii din cadrul casniciei.
- Fantezii premergatoare separarii: experienta emotionala de imaginare a vietii voastre fara persoana de langa voi sau inlocuirea sa cu noi parteneri.
- Cu cartile pe fata – separarea fizica: drama de a planui separarea fizica si o pregatire a copiilor pentru aceasta experienta.
- Pseudoreconcilierea/falsa impacare: luptele cu singuratatea, vina si grijile pentru copii, care duc la indoieli in privinta separarii.
- Fantezii premergatoare divortului: cand eforturile de impacare au esuat si incepeti sa planuiti mai degraba divortul decat separarea.
- Decizia de a divorta : punctul final de cotitura, cand ambii parteneri trebuie sa se confrunte cu incheierea casniciei.
- Ambivalenta: complexitatea si magnitudinea procesului legal concret atrag mai multe indoieli cu privire la corectitudinea deciziei voastre.
- Medierea: o metoda rezonabila si pasnica pentru a sfarsi un mariaj, fara a deveni dusmani, sau a va tara copiii intr-o confruntare legala.
- Divortul conflictual: Confruntarea sotilor la Curtea de Justitie care intervine in cazul in care incercarile de intelegere rationala esueaza.
- Coparentalitatea dupa divort: stabilirea unor noi limite si roluri in calitate de parinti singuri, dar care colaboreaza si asigurarea stabilitatii pentru copiii vostri.
- Prima recasatorire: pregatirea copiilor si a fostului partener pentru intrarea noului parinte in sistemul familial.
- Cea de-a doua recasatorire: presiunile asupra parintelui necasatorit de a-si crea un nou sistem familial si de a reechilibra balanta dintre cele doua familii.
- O familie amestecata: structurarea unei familii vitrege sanatoase care ofera stabilitate si satisfactii pentru voi si copii vostri, faza finala a procesului de divort.
Modalitatea individului de a face fata stresului produs de divort este diferita de la persoana la persoana. O persoana implicata intr-un divort va suporta o serie de crize pe parcursul procesului de separare, precum si dupa incheierea acestuia, care vor avea efecte cu caracter cumulativ. Psihotraumele repetitive cresc vulnerabilitatea persoanei la factori stresanti noi (Holdevici, 2011).
In cazul divortului, psihoterapia ajuta cuplul sa gestioneze cat mai bine aceasta etapa dificila a vietii lor, catre impacare sau separare.
Intr-o faza timpurie a separarii, psihoterapia ii poate ajuta pe partenerii cuplului sa inteleaga ce se intampla cu ei, cu relatia lor si cum sa depaseasca acest impas.
In cazul separarii definitive, psihoterapia ajuta persoana respectiva sa treaca prin perioada de tristete si durere; sa evalueze corect relatia respectiva; sa-si exprime emotiile in legatura cu ceea ce simte fata de separarea suferita; sa-si recapete increderea in oamenii si sa-si gaseasca noi sensuri in viata.
Astfel, depasind trauma de separare, vindecandu-ne mental si emotional, ne gasim curajul unui nou inceput.
Referinte bibliografice
Ruppert F., Trauma, atasament, constelatii familiale. Psihoterapia traumei, Editura TREI Bucuresti, 2012
Everett C. si Everett S.V., Divortul sanatos. 14 etape ale separarii, divortului si recasatoririi. Pentru parinti si copii, Editura TREI Bucuresti, 2008
Holdevici I., Tratat de psihoterapie cognitiv-comportamentală, Editura TREI Bucuresti, 2011
