„Hrană pentru cuget” este titlul subcapitolul despre creșterea în greutate și dietele de slăbit, din cartea Sinele Vindecător (2019), al autorilor Deepak Chopra și Dr. Rudolph E. Tanzi, în care ei explică cum separarea minții de corp creează dificultăți practice privind creșterea în greutate, lucru care stă la baza eșecului dietelor de slăbit.
„Ca sisteme unitare minte-corp, toți suntem dotați în mod natural să îndeplinim scopul sistemului minte-corp: să ne hrănim normal, călăuzindu-ne după semnalele de foame și sațietate” (p. 138).
De câte ori nu am dat vina pe corp? Cu cât el crește în greutate și își pierde forma, cu atât suntem înclinați să avem resentimente față de organism „pentru lipsa de cooperare”. De fapt, această lipsa de cooperare este dată de slăbirea relației minte – corp.
Pentru eliminarea acestei prăpastii dintre minte și corp în privința alimentației, Chopra și Tanzi propun un experiment de concentrare (tehnica alimentației conștiente).
„Atunci când faci ceva în mod conștient, fie și a te hrăni, preiei controlul setărilor înnăscute ale creierului, comunicând direct cu funcțiile sale superioare, responsabile de gândirea și acțiunea conștientă. De multe ori ne hrănim fără să ne gândim la asta sau fără să cântărim consecințele actelor noastre” (p. 142).
Putem schimba acest lucru, dacă atunci când luăm masa, chiar și numai o gustare, ținem cont de următoarele recomandări:
Facem o pauză între înghițituri și respirăm adânc;
Ne întrebăm: „De ce mănânc asta?”
Conștientizăm răspunsul la această întrebare, indiferent care ar fi el. Mai eficient ar fi dacă l-am notat sau chiar am începe să ținem un jurnal de nutriție;
Luăm decizia de a mânca sau nu în mod conștient.
Motivul pentru care mâncăm ar trebui să fie „îmi este foame” și nu pentru că: „sunt plictisit; sunt stresat; sunt deprimat; nu mă pot abține; îmi este poftă; mă simt singur sau m-am săturat de diete” și multe alte scuze.
În psihologia alimentației compulsive, există o serie de convingeri, care se transformă în scuze menținând un cerc vicios:
„Lupt întotdeauna cu kilogramele în plus, cred că așa m-am născut”;
„Mâncarea mă face fericit când sunt trist”;
„A fi sătul este o stare de împlinire”;
„Nu-mi pasă câte kilograme am”;
„Nu-mi pasă ce cred ceilalți despre mine”;
Existența indicatorilor genetici (consolidată de dovezi științifice), care sugerează că anumite persoane sunt predispuse să devină supraponderale (p. 144 – 145).
Este clar că, este nevoie de o abordare holistică a pierderii în greutate și atunci corpul nu ne mai este dușman și nici noi, victima lui.
Sursa bibliografică:
Chopra Deepak și Dr. Tanzi Rudolph E., SINELE VINDECĂTOR – Un nou plan revoluționar pentru a-ți întări sistemul imunitar și a te menține sănătos toată viața, Editura Lifestyle Publishing, Grupul Editorial TREI, 2019.
