Elena Iulia Oprița
„Crăciun fericit, fericit, care ne poate înapoia iluziile copilăriei; care îi poate reaminti unui vârstnic plăcerile tinereţii; care poate transmuta marinarul şi călătorul, peste sute de mile, direct în sânul cald şi liniştit al familiei.” (Charles Dickens)
Vine Crăciunul şi mă gândesc la feeria iernii, la puritatea zăpezii, la Naşterea lui Hristos în sufletele noastre. Crăciunul este prin excelenţă o sărbătoare a familiei, dar şi celebrarea Venirii pe lume a Mântuitorului Nostru Iisus Hristos. Este un moment prielnic să trăim acest praznic luminat în sânul familiei, împărtăşind iubire, bucurându-ne împreună cu cei dragi şi mulţumind lui Dumnezeu pentru tot ceea ce ne dă în fiecare zi.
În toate casele, activităţile de Crăciun includ împodobirea bradului, cadouri, felicitări de Crăciun, mâncare tradiţională şi colinde. Creştinii sărbătoresc cu bucurie, cântări şi rugăciune acest dar al lui Dumnezeu pentru omenire, venirea Sa în trup uman.
În feerica seară de Crăciun, glasuri emoţionante de copii se aud cântand:
„Astazi s-a născut Hristos
Mesia chip luminos
Lăudaţi şi cântaţi
Şi vă bucuraţi!”.
Primind colindătorii să le cânte, creştinii primesc, de asemeni, şi veste Naşterii lui Iisus.
„O, ce veste minunată, în Betleem ni se arată
Că a născut Prunc, Prunc din Duhul Sfânt, Fecioara Maria”.
Împodobirea bradului este obiceiul care adună, de obicei, întreaga familie în seara de Ajun. Globurile multicolore, beteala, dulciuri şi beculeţele colorate sunt completate de steaua din vârful bradului împodobit, care semnifică Steaua Betleemului care i-a ghidat pe magi către locul în care s-a născut Iisus.
Cu siguranţă, cel mai aşteptat moment al nopţii de Crăciun este venirea Moşului.
Un bătrânel vesel, cu barbă albă, îmbrăcat în haine roşii, se coboară în seara de Ajun ca să ne lase daruri sub bradul împodobit, pentru că am fost buni şi ascultători.
Crăciunul se dovedeşte o sărbătoare dificilă pentru părinţii singuri, în această perioadă preocuparea lor principală fiind cum anume să îşi facă copii fericiţi. Ei trebuie să se descurce atât cu sentimentele lor personale, cât şi cu cele ale micuţului lor: sentimente de pierdere, mânie, furie, dezamăgire şi vinovăţie. Dar această perioadă este un bun prilej de a sărbători şi împărţi iubire, de aceea pentru părinţii singuri este important să împărtăşească dragoste cu copilul lor.
Întotdeauna micuţul va duce dorul celuilalt părinte care lipseşte. De aceea, chiar un simplu telefon din partea mamei sau tatălui care nu ii este alături, îl poate ajuta pe copil să se simtă aproape de ambii părinţi.
Fiecare familie monoparentală are provocările sale unice. Faptul că un părinte este singur, nu elimină conceptul de familie din viaţa lui. Important este să-şi creeze noi tradiţii şi să nu încerce să reconstituie sărbătorile trecute.
Cu totul special, este Crăciunul în familiile în care se aşteaptă un copil. Magia Naşterii Pruncului Iisus se combină cu miracolul de a fi mamă. Această perioadă este deosebită pentru o femeie însărcinată, emoţia sărbătorii fiind alta, plină de promisiuni, speranţă şi vise frumoase.
Poate că amintirile sărbătorilor de iarnă din copilărie ne întristează, uneori, pentru că realizăm că nu mai putem
da timpul înapoi… Însă ce este mai minunat decât să primim în casele noastre oameni, familie, rude, prieteni, care ne urează tot ce este mai frumos, umplându-ne sufletele cu veselia lor?
Bibliografie:
1. Oomraam Mikhaël Aïvanhov, Crăciunul şi Paştele în tradiţia iniţiatică, Editura Prosveta, 2009.
2. Cum să vă descurcaţi pe perioada de sărbători ca părinte singur(http://www.itips.ro).
