ARTA FERICIRII. MANUAL DE VIATA

Dalai Lama, Howard C. Cutler, ARTA FERICIRII. MANUAL DE VIAȚĂ, Editura Humanitas, 2015.

            Cu toții ne dorim să fim fericiți. Dar știm oare, fiecare dintre noi, ce înseamnă fericirea, ce ne face fericiți sau ce putem face pentru a fi fericiți?

Sanctitatea Sa Tenzin Gyatso, al XIV-lea Dalai Lama, conducătorul spiritual al Tibetului, și Howard C. Cutler, psihiatru, scriitor şi conferenţiar, unul dintre experţii în ştiinţa fericirii şi un pionier în domeniul psihologiei pozitive, alcătuiesc un manual despre cum putem să facem față încercărilor din viața noastră și să fim fericiți.

Carte se prezintă sub forma unui dialog între Orient și Occident, între pricipiile și practicile budiste și psihologia occidentală.

„Scopul existenței noastre este căutarea fericirii” (Dalai Lama).

Studiile arată că oamenii fericiți sunt mai sociabili, mai flexibili, mai creativi; tolerează mai ușor frustrările vieții cotidiene; sunt mai iubitori și mai iertători și prezintă o anumită deschidere, o dispoziție de a-i ajuta pe ceilalți, în timp ce oamenii nefericiți tind să se gândească mai mult la ei înșiși, par retrași din societate, împovărați de griji și ostili (Howard C. Cutler) (Partea I: Scopul vieții – 1. Dreptul la fericire, pg 22).

În totalitatea ei cartea este antrenantă și instructivă, conduce la meditație și introspecție, dar eu am ales trei aspecte care m-au atras prin profunzime și modul de prezentare.

Primul, descris de Dalai Lama, ar fi: „Cred că fericirea se poate obţine prin antrenarea minţii…..Când spun „antrenarea minţii“ în contextul acesta, nu mă refer la „minte“ doar în sensul de aptitudine cognitivă sau intelect. Folosesc termenul mai degrabă cu referire la cuvântul tibetan sem, care are un sens mult mai larg, mai aproape de „psihic“ sau „spirit“; acesta include atât intelectul, cât şi simţirea, atât inima, cât şi mintea. Stabilindu-ne o anume disciplină interioară, putem trece printr-o transformare a atitudinii proprii, a întregii noastre perspective asupra vieţii şi a modului cum o abordăm. Această disciplină interioară poate presupune, fireşte, multe lucruri, multe metode. Dar, în sens general, începem prin identificarea factorilor care duc la fericire şi a celor care duc la suferinţă. Odată identificaţi, începem să eliminăm treptat factorii care duc la suferinţă şi să-i cultivăm pe cei care duc la fericire. Aceasta e calea.” (Partea I: Scopul vieții – 1. Dreptul la fericire, pg 23 – 24).

Al doile aspect ar fi, Dalai Lama: „Capacitatea de a ne schimba perspectiva poate fi unul dintre cele mai puternice şi eficiente instrumente pe care le avem la îndemână ca să facem faţă problemelor de zi cu zi…De multe ori, când apar probleme, perspectiva noastră pare să se îngusteze. Ne concentrăm toată atenţia pe îngrijorare, poate avem impresia că suntem singurii care trec prin aşa ceva. De aici poate apărea un fel de egocentrism care riscă să dea problemei proporţii uriaşe. În astfel de situaţii cred că ne ajută întotdeauna să privim lucrurile dintr-o perspectivă mai largă – astfel ne putem da seama, de exemplu, că mulţi oameni au mai trecut prin experienţe ca ale noastre, dacă nu mai rele. Schimbarea de perspectivă ne poate ajuta chiar şi când suferim de o boală sau avem dureri. Bineînţeles, când apare durerea, de obicei e foarte greu să practici chiar atunci meditaţia formală pentru a-ţi calma mintea. Dar, dacă poţi face comparaţii, dacă-ţi poţi privi situaţia din altă perspectivă, se întâmplă totuşi ceva. Dacă nu priveşti decât evenimentul acela, pare tot mai mare şi mai mare. Dacă te concentrezi prea atent, prea intens pe o problemă, atunci când apare, ţi se va părea incontrolabilă. Dar, dacă compari evenimentul cu altul mai important, dacă priveşti problema de la distanţă, atunci îţi pare mai mică şi mai puţin apăsătoare….

….Schimbarea se produce mai degrabă printr-un proces de învăţare, de antrenare şi de obişnuire cu noile puncte de vedere, care îţi dau puterea de a face faţă greutăţilor. “ (Partea a III – a: Transformarea suferinței – 10. Schimbări de perspectivă, pg. 94 – 96).

Al treilea aspect este legat de modul în care eliminăm comportamentele și stările negative și provocăm schimbări pozitive în viață pentru a obține starea de fericire.

 Dalai Lama: „Primul pas e învăţarea, educaţia…când e vorba de o abordare care să determine schimbările pozitive în noi înşine, învăţarea nu e decât primul pas. Mai sunt implicaţi şi alţi factori: convingerea, hotărârea, acţiunea şi efortul. Aşadar, următorul pas e dezvoltarea convingerii. Învăţarea şi educaţia sunt importante fiindcă ne ajută să ne dezvoltăm convingerea în nevoia de a ne schimba şi ne ajută să ne întărim decizia. Convingerea aceasta că dorim să ne schimbăm devine apoi hotărâre. După aceea, transformăm hotărârea în acţiune – decizia fermă de a ne schimba ne face capabili de efortul susţinut de aplicare a schimbărilor propriu-zise. Factorul final, efortul, este fundamental. De exemplu, dacă încerci să te laşi de fumat, mai întâi trebuie să fii conştient că fumatul îţi face rău. Trebuie să fii educat…Dar, de cele mai multe ori, învăţarea în sine nu e suficientă. Trebuie să fii tot mai conştient de importanţa informaţiei până când aceasta duce la o convingere fermă despre efectele nocive ale fumatului. Astfel, îţi vei întări hotărârea de a te schimba. În final, trebuie să pui în practică efortul de a-ţi stabili noi tipare de comportament. Aşa se petrec schimbarea şi transformarea interioară în orice privinţă, indiferent ce urmăreşti. Orice comportament ai încerca să schimbi, spre orice scop sau acţiune anume ţi-ai concentra eforturile, trebuie mai întâi să-ţi dezvolţi dispoziţia, dorinţa de a o face. Trebuie să generezi în tine însuţi un entuziasm intens. Din nefericire, a spus el trist, de multe ori ne lipseşte această înţelegere a importanţei unei schimbări.

 
By | 2018-04-23T12:57:22+00:00 March 21st, 2018|Biblioterapie|0 Comments

Leave A Comment