ADOLESCENTII SI SEXUALITATEA

Nu trebuie să suferi pentru a fi poet, adolescenţa este suficientă pentru oricine” ( John Ciardi)

Elena Iulia Oprița

    Adolescenţa, cea mai delicată perioadă din viaţa noastră, perioada de tranziţie de la copilărie la vârsta de adult, este însoţită de importante transformări pe plan biologic, psihologic şi social.
Pe plan fizic, adolescenţa se caracterizează prin: dezvoltarea fizică a corpului; începutul maturării sexuale, cu dezvoltarea gonadelor şi a caracterelor sexuale secundare şi începutul manifestărilor fiziologice ale sexualităţii (creşterea sânilor la fete, modificarea vocii şi apariţia pilozităţii la băieţi). În această perioadă, apare furtuna hormonală, ceea ce determină modificări de comportament, în sensul apariţiei instabilităţii afective la fete şi conduitelor agresive la băieţi. De asemenea, se accentuează tensiunea sexuală care se cere a fi descărcată, fie prin masturbare, fie prin act sexual.
Din punct de vedere psihologic, adolescenţa este o perioada de conflicte, necesară echilibrului ulterior, caracterizată prin: participarea la grupurile de egali, prieteni şi existenţa modelelor de rol sexual; încercările de stabilire a unui sistem propriu de valori, inclusiv faţă de sexualitate şi definitivarea identităţii psihosexuale, în care rolul fundamental le revine părinţilor. Această etapă de dezvoltare, poate fi considerată ca o evoluţie dinamică, având drept finalitate autonomia, identitatea şi adaptarea sexuală.
Adolescenţa este perioada primelor relaţii sexuale şi primelor manifestări ale dificultăţilor şi patologiei sexuale. Părinţii sunt disperaţi pentru că nu ştiu ce să facă cu copilul lor care este cu capul în nori, visează la sex, vorbeşte despre asta toată ziua şi caută metode şi parteneri pentru a-şi pune în practică fanteziile. În această perioadă, manifestările erotismului constau în simţuri care aduc impresii noi, puternice şi vii. Realitatea apare mai interesantă. Adolescenţa este iubirea intensă, adunată cu gelozia, teama de nou, ambiţie, speranţă şi încredere.
Sexul şi adolescenţii constituie o combinaţie schimbătoare şi imprevizibilă. La aceştia, relaţiile sexuale sunt, de regulă, de scurtă durată, fără menţinerea pe perioade îndelungate a aceluiaşi partener, datorită instabilităţii emoţionale specifice vârstei. Cei mai mulţi băieţi, percep actul sexual ca un sport, ca manifestare a virilităţii lor, în timp ce fetele adolescente tind să asocieze sexul cu dragostea (sau îndrăgostirea). Datorită acestei imaturităţi, a necunoaşterii fiziologiei şi anatomiei organelor sexuale şi/sau a metodelor contraceptive, a carenţelor afective din familiile de origine, mulţi tineri aflaţi la această vârstă, se confruntă cu apariţia unor sarcini nedorite sau copii nedoriţi.
Din păcate, foarte puţini adolescenţi discută cu părinţii lor despre sex şi mijloace contraceptive. O mare parte din informaţiile pe care tinerii le deţin vin din mass-media, Internet sau prieteni. Indiferent de poziţia pe care o au părinţii, pro sau contra sexului la adolescenţi, ei trebuie să fie alături de copii lor, oferindu-le suport, informaţii şi  împărtăşindu-le din experienţa pe care au avut-o atunci când au fost, la rândul lor, adolescenţi. În același timp, e necesar ca părinţii să înţeleagă că experienţele şi oportunităţile sexuale ale fiului sau fiicei lor sunt foarte diferite de a le lor la aceeaşi vârstă.
Un aspect important al sexualităţii la adolescenţi este reprezentat de „intrarea în viaţa sexuală”, de ceea ce înseamnă iniţierea sexuală şi prima experienţă sexuală. Iniţierea sexuală din perioada adolescenţei este legată de modelul socio-cultural şi de valorile moral-religioase ale grupului social şi al epocii istorice cărora le aparţine persoana respectivă.
Interzisă, văzută ca fiind ceva „rău” şi „ruşinos”, sexualitatea se asociază cu sentimentele de ruşine şi de vinovăţie, pe care adolescentul trebuie să le depăşească, să le „lichideze”.
Un rol deosebit îl are concepţia şi atitudinea adulţilor faţă de problema sexualităţii. Pentru adolescenţi, iniţierea sexuală implică distrugerea unor tabuuri şi dezvăluirea unor mistere. Astfel, se pregătesc noile modele comportamentale ale individului. Această situaţie implică teamă, curiozitate, nelinişte şi nesiguranţă în faţa necunoscutului, dar în acelaşi timp şi dorinţa de „a afla” şi de „a face” , pentru a putea intra în rândul adulţilor.
Iniţierea sexuală şi prima experienţă în materie de sexualitate au o mare valoare emoţională pentru individ. Poate fi o experienţă foarte plăcută, care să dea startul unei vieţi sexuale împlinite, sau poate fi un eşec, care să marcheze pentru totdeauna sau pentru o perioadă destul de lungă de timp viaţa adolescentului. În timp ce băieţii îşi revin mai rapid în urma unei prime experienţe sexuale nereuşite, fetele sunt mult mai sensibile din acest punct de vedere, putându-se  genera la complexe, inhibiţii şi chiar imposibilitatea de a simţi plăcere în timpul actului sexual. Multe cazuri de frigiditate la femei îşi au originea în experienţele sexuale nereuşite din adolescenţă şi situaţia se remediază, de multe ori, doar la maturitate.
Adolescenţii ţin foarte mult la părerile părinţilor lor. Chiar dacă nu întotdeauna sunt de acord cu aceştia, ei vor găsi folositoare anumite opinii pe care le au cei care le-au dat viaţă. Atunci când nu găsesc înțelegerea părinţilor , adolescenţii preferă să li se destăinuie prietenilor şi îi aleg pe cei cu mai multă experienţă, astfel fiind în pericol de a face mai multe greşeli, cum ar fi sexul neprotejat. De aceea, părinţii pot să contrabalanseze această influenţă negativă printr-o comunicare direct cu copii lor, ceea ce-i va determina  pe aceştia să reziste presiunii grupului. Totodată, tinerii deschişi faţă de părinţi vorbesc cu mai multă uşurinţă despre subiect, știu mai multe despre bolile cu transmitere sexuală şi sunt mai precauți atunci când vine vorba despre viaţa sexuală . S-a constatat că, 61% dintre adolescenţi preferă mamele când vine vorba despre discuţii despre sexualitate, în timp ce doar 28% aleg să vorbească cu taţii despre acest subiect.
Este de preferat ca aceste discuţii cu adolescenţii să nu fie planificate şi nici purtate pe un ton foarte serios. Ele trebuie să vină de la sine şi să fie presărate cu glume, pentru ca tinerii să se deschidă şi mai uşor. Părinţii se mai pot inspira de la ştiri sau din întâmplările din viaţa de zi cu zi pentru a le oferi adolescenţilor atât exemple pozitive, cât şi negative, atunci când vine vorba despre sexualitate.
Leonard Pitt scria într-un articol din Knight Ridder/Tribune News Service: „Sarcina de a dirija copii înspre maturitate a devenit de-a dreptul înspăimântătoare… Preţul unei greşeli nu a fost niciodată atât de mare şi nici cultura pop nu a fost niciodată mai decisă decât acum să calce în picioare inocenţa lor – şi să ignore consecinţele… Iată de ce, mai mult decât oricând, părinţii sunt solicitaţi să respecte avertismentele ignorate….pentru că într-o zi veţi fi nevoiţi să vă lăsaţi copilul să înoate singur în marea de sex pe care o reprezintă societatea, iar înainte de a se întâmpla acest lucru, ar trebui să-l învăţaţi să înoate.”

Bibliografie:
1.    Vasile Diana Lucia, Introducere în psihologia familiei şi psihosexualitate, Editura Fundaţia România de Mâine, Bucureşti, 2008.
2.    Baltaceanu O., Carte pentru tineret, Editura Medicală, Bucureşti, 1990.
3.    Năstase Andreea, Despre erotismul şi viaţa sexuală în adolescenţă(www.viatadeliceu.ro)
4.    Eyre Linda&Richard, Cum să le vorbim copiilor despre sexualitate – Un ghid de urmat pas cu pas, la orice vârstă, Editura Trei, 2010.
5.    Andra Jipa, Adolescenţii vor sfaturi despre sex de la părinţi, Renne – Revista Online

 
By |2018-07-10T06:55:03+00:00May 11th, 2012|Articole|0 Comments

Leave A Comment